aligní (-nésc, -ít),
vb. –
1. A
sufla vîntul. –
2. A șchiopăta. Ngr. λιχναίνω „a
slăbi, a debilita”. Sensul 2 nu este
încă bine individualizat,
căci este
nevoie să se precizeze:
alignește cu piciorul sau
alignește de un picior. Acest
uz lipsește din majoritatea dicționarelor (
DAR,
Damé, Candrea),
dar este
comun, mai
ales în Mold. (cf.
fata șubredă de sănătate, căci alignea cu piciorul,
Iorga;
se apropie alignind de un picior,
Cezar Petrescu).
DAR indică drept etimon posibil mag.
legyezni „a
bate vîntul”. Cf.
lihni.