CONTÍNUUM
s.n.
1. (Fil.) În filozofia clasică, realitatea materială considerată ca un tot, părțile căruia, unite între ele fără soluție de continuitate, au o limită unică și comună.
2. (Fiz., în sint.)
Continuum spațio-temporal = Sistem de o coordonată temporală și trei spațiale, care permite localizarea oricărui obiect fizic sau eveniment.
3. (Mat.) Mulțimea numerelor reale, incluzându-le atât pe cele raționale, cât și pe cele iraționale. ♦ (P. ext.) O mulțime
compactă, care nu se poate împărți în două submulțimi, astfel încât nici una dintre ele să nu conțină cel puțin un
punct de acumulare al celeilalte. (lat.
continuum < n. al lui
continuus = continuu) [
GDLC, MW]