RIST
s.n. Căpută (
2.) ♢ (Mai ales în expr.)
A trage (în minge),
a șuta,
a lovi (mingea) etc.
cu ristul. (cf. germ.
Rist = partea de deasupra labei piciorului < v. germ. de sus
*rist <
*wrist; cf. engl.
wrist = încheietura mâinii < germanic.
*wrihsti- < indoeurop.
*urikst- = centru de rotație < din răd.
*uer- = a învârti, a azvârli) [et.
WDW]