BLANȘÁ,
blanșez, vb. I. tranz. În gastronomie, a opări sau a
fierbe scurt anumite alimente (în special legume), introducându-le în apă clocotindă (
natur, sărată sau cu adaos de oțet) pentru a le „albi”, adică pentru a le păstra o culoare și o textură adecvată în vederea preparării propriu-zise; din fr.
blanchir, germ.
blanchieren.