CHIMION
s.m.
1. Plantă umbeliferă bi- sau plurianuală, spontană sau cultivată, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, iar în bucătăria europeană drept
condiment; pop.
chimen, chimion-de-câmp, chimion sălbatic (
Carum carvi).
2. Plantă umbeliferă anuală ale cărei semințe aromatice curbate (albe, maronii sau negre), mai
mari și mai amare decât ale
chimionului autohton, sunt folosite drept
condiment în bucătăria orientală (mai ales
chimion alb) și în cea occidentală, în special în amestecuri de
condimente, pentru fabricarea lichiorului, precum și în farmacie; (comercial)
chimion amar (
Cuminum cyminum).