șupurí (-résc, -ít),
vb. refl. – (Mold.) A se scurge, a se prelinge, a se fofila. – Var. înv.
șipuri, șubuli. Origine incertă,
dar probabil expresivă. Părerea lui Philippide,
Principii, 140, care
pornește de la
*șupuri ‹
șurub, pare inacceptabilă. După Scriban,
ar fi cuvînt de origine mag.