șúchi (-che),
s.n. – Năucit, buimăcit, flușturatic. – Var.
șuchet, șuchiat. Origine îndoielnică, cf.
deșuchiat. După Pușcariu,
Dacor., I, 243-4 și Scriban, din mag.
süke(t) „
surd”. – Der.
șuchiană, s.f. (deșucheată, zănatică);
șucheți, vb. refl. (a se
zăpăci, a se deregla);
șuchețenie, s.f. (nesăbuire, nesocotință, șmecherie).
Cuvinte folosite în Mold.