șpraițuí
,
șpraițuiésc, vb. IV (reg.)
1. (despre pereții unei săpături, despre porțiuni dintr-o construcție) a sprijini cu proptele.
2. (despre buștenii care urmează să fie tăiați cu gaterul) a înțepeni folosind proptele.
3. (în forma:
șprăițui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse dispuse la anumite intervale.
4. (în forma:
șprăițui; despre pereți) a acoperi cu
șipci; a șipcui.
5. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la
capete; a
șpronțui, a
șpronța.