înțepușá
,
înțepușéz, vb. I (reg.)
1. a împunge cu țepușa.
2. a împunge gura sacului, spre a-l lega, a lega sacul.
3. (fig.; despre părul capului) a se ridica în
sus, a se scula, a se face măciucă.
4. (refl.) a lua o atitudine dârză în
fața cuiva, a se înțepeni (în
fața cuiva).