Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ursire definiție dex
ursire
găsește rime pentru
ursire
Cuvinte apropiate:
urdire
,
urnire
,
ursire
,
uruire
,
urzire
URSÍRE,
ursiri
, s.f.
Faptul
de
a
ursi
. – V.
ursi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ursire
ursíre
s. f., g.-d.
art
.
ursírii
;
pl.
ursíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ursire
MÂNĂTARCĂ URSEÁSCĂ
s v.
pita
-
vacii
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursire
URSÍ,
ursesc
, vb.
IV
. Tranz. (În
credințele
și
basmele
populare
) A
hotărî
dinainte
soarta
unei
ființe
sau a unui
lucru
; a
meni
, a
predestina
. ♦ A
face
cuiva
farmece
,
vrăji
. – Din ngr.
oríso
(viit. lui
orízo
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ursire
URSÍ
vb.
1.
v.
hărăzi
.
2.
v.
predestina
.
3.
v.
vrăji
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ursire
ursí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
ursésc
, imperf. 3 sg.
urseá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
urseáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ursire
A URS//Í ~ésc
tranz
. (
în
superstiții
și în
creația
folclorică
) A
hotărî
dinainte
,
prestabilind
mersul
lucrurilor
(
soarta
,
viața
unei
ființe
); a
sorti
; a
meni
; a
hărăzi
; a
predestina
; a
soroci
. /<ngr.
oríso
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ursire
ursí (-sésc, -ít),
vb. –
1.
A
predestina
, a
determina
soarta
sau o
anume
stare
superioară
în
viitorul
unei
persoane
. –
2.
A
meni
, a
ordona
, a
semnala
. – Var.
ursa
și der. Mr.
ursescu, ursire.
Ngr. ỏρίζω,
viitor
ỏρίσω „a
determina
” (
Pascu
, II, 98; Tiktin;
Candrea
), cf. bg.
orisvam.
După
părerea
greșită
a lui Cihac, II, 203, cuvînt
identic
cu
a
urzi
cf.
împotrivă
Pușcariu 1839. – Der.
ursit
,
adj. (
predestinat
; s.n.,
predestinație
,
destin
; s.m.,
tînăr
predestinat
să fie
bărbatul
unei
femei
,
viitor
logodnic
);
ursită
,
s.f. (
destin
,
soartă
;
viitoare
logodnică
);
ursitor
,
s.m. (
prezicător
,
ghicitor
);
ursitoare
,
s.f. (
soartă
,
personificare
antropomorfică
a
predestinării
;
prezicătoare
,
ghicitoare
;
femeie
care
conduce
jocurile
de
ajun
), cuvînt de
uz
general
(
ALR,
I, 241);
preursi
,
vb. (a
predestina
), cuvînt
creat
după fr.
prédestiner
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ursire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK