turtiți, -te, adj. 1. Întins2, lățit (prin lovire, apăsare, comprimare). 2. Fig. Obosit, decepționat, descurajat, blazat. 3. Fig. (Fam.) Foarte beat. – V. turti.
adj. 1. v. strivit. 2. teșit, (reg.) târșit. (Nas ~.) 3. lătăreț, plat, (reg.) lătăuș. (Obiect de for-mă ~.)
turtițe, s.f. Turtișoara. – Turtă + suf. -iță.
s. turtișoară, (reg.) turtică, turticică. (~ de mălai.)