, timpanoane, s.n. Instrument muzical folosit în sec. XVI-XVIII, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță în formă de trapez, deasupra căreia erau întinse coarde de metal puse în vibrație cu două ciocănele. – Din fr. tympanon.
s. n., pl. timpanoáne
n. înv. Instrument muzical de percuție asemănător cu țambalul. /<fr., gr. tympanon
s.n. Instrument muzical cu coarde de metal care se lovesc cu două ciocănele; (pop.) țambal. [< fr., gr. tympanon].