termorezistenți, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. – Din fr. thermorésistant.
adj. m., pl. termorezisténți; f. sg. termorezisténtă, pl. termorezisténte
Care rezistă la temperaturi înalte. /<fr. thermorésistant
adj. Rezistent la temperaturi (înalte sau joase); care nu-și modifică proprietățile sub acțiunea căldurii; refractar. [< fr. thermorésistant].
adj. rezistent la temperaturi înalte sau la presiune; care nu se deformează sub acțiunea căldurii. (< fr. thermorésistent)
termorezistențe, s.f. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermorésistivité).
s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțe
f. Rezistență la temperaturi înalte. /termo- + rezistență
s.f. Proprietate a unui material termorezistent. ♦ (Concr.) definitie/conductor">(Semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. [< fr. thermorésistance].
s. f. proprietate a unui material termorezistent. ♢ (semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. (< fr. thermorésistance)