adj. Referitor la termionică. [Pron. -mi-o-. / cf. fr. thermoionique, it. termoionico].
I. adj. referitor la termionică. II. s. f. capitol al fizicii care studiază emisia de electroni de către metale supuse la temperaturi foarte înalte. (< fr. thermoionique, engl. thermonics)
s.f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics.
s. f. (sil. -o-; mf. term-), g.-d. art. termiónicii