sughițá (-ț, át),
vb. – A
scoate zgomote prin
contractarea diafragmei. – Mr.
sugliț(are), megl.
sugliț(are.) Lat.
subglŭttĭare (Cihac, I, 126; Densusianu,
Hlr., 170; Pușcariu 1682; Densusianu,
Filologie, 448; REW 7943; Tiktin), cf. sicil.
suggyttsari, calabr.
sogliuttu, suggiuttu,
roman.
sulluttsare, sp.
sollozar, port.
soluçar. Legătura cu
singultĭāre (Philippide,
Principii, 108) este
anterioară rom.
Uz general (
ALR, I, 84). – Der.
sughiț, s.n. (
contracție a
diafragmei însoțită de
zgomot;
hohot).