subasmente, s.n. (Arh.) Partea inferioară a unei construcții pe care se sprijină (aparent) toată clădirea; soclu. – Din fr. soubassement.
s. n., pl. subasménte
s.n. (Arhit.) Parter care formează un fel de soclu în raport cu fațada. [< fr. soubassement].
s. n. 1. parte inferioară a unei construcții care formează fundația. 2. bază, fundament; soclu. (< fr. soubassement)