statoare, s.n. Parte a unei mașini de forță (generatoare sau motoare) care este imobilă în timpul funcționării mașinii, fiind solidarizată cu carcasa mașinii sau constituind însăși carcasa. – Din fr. stator, germ. Stator.
n. tehn. Parte a unei mașini de forță motoare sau generatoare (înăuntrul căreia se învârtește un rotor). /<fr. stator, germ. Stator
s.n. Partea fixă a unei mașini de forță înăuntrul căreia se învârtește rotorul. [< fr. stator].