, simplificări, s.f. Acțiunea de a simplifica și rezultatul ei; simplificație. – V. simplifica.
s. (MAT.) reducere, reducție, (înv.) simplificație. (~ unei fracții.)
s. f., g.-d. art. simplificării; pl. simplificări
s.f. Acțiunea de a simplifica și rezultatul ei; simplificație; (spec.; mat.) operația de a reduce fracțiile. [< simplifica].
simplific, vb. I. Tranz. A face să fie (mai) simplu (1, 2). ♦ A reduce o ecuație sau o fracție printr-un divizor comun; a transforma o egalitate într-o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă. – Din lat. simplificare, fr. simplifier.
vb., ind. prez. 1 sg. simplífic, 3 sg. și pl. simplífică; conj. prez. 3 sg. și pl. simplífice
tranz. 1) A face mai simplu, mai puțin complicat. 2) A curăța de elemente secundare. 3) (fracții sau expresii algebrice) A micșora printr-un divizor comun; a reduce. [Sil. sim-pli-] /<lat. simlpificare, fr. simplifier
vb. I. tr. A face (mai) simplu. ♦ A reduce o fracție, o expresie algebrică etc. printr-un divizor comun. [P.i. simplific, 3,6 -că. / cf. fr. simplifier < lat. simplex – simplu, facere – a face].