simfonici, -ce, adj. 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei (1), privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii (1). 2. Fig. Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie 1). – Din fr. symphonique.
1) Care ține de simfonie; propriu simfoniei. ♢ Orchestră ~că orchestră care execută simfonii. 2) fig. Care este simetric și echilibrat (ca o simfonie); armonios. /<fr. symphonique, it. simfonico
adj. 1. De simfonie; care are însușirile simfoniei. ♢ Poem simfonic = compoziție instrumentală având un program cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. Armonios, plăcut (ca o simfonie). [< fr. symphonique].