scuturături, s.f. Faptul de a (se) scutura. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare. 2. Dereticare, curățenie. 3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). – Scutura + suf. -ătură.
s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurdu-cătură. 3. v. zgâlțâitură. 4. fior, (rar) scutur. (O ~ de frig.) 5. v. frisoane. 6. v. dereticare.
s. v. admonestare, ceartă, certare, cutremur, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, seism, zguduială, zguduire, zguduitură.
s. f., g.-d. art. scuturătúrii; pl. scuturătúri