sapienți, -te, adj., s.m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.
s.f. (definitie/livresc">Livr.) Înțelepciune; știință, învățătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia.
s. v. înțelepciune, învățătură, știință.
s. f. înțelepciune; știință, învățătură. (< lat. sapientia)