definiția rezemat definiție dex

rezemat

găsește rime pentru rezemat
Cuvinte apropiate: rezămat, rezecat, rezema, rezemat, rezemânt, rezumat

REZEMÁT, -Ă,

rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát,-ă adj.] – V. rezema.

REZEMÁT

adj. proptit, sprijinit. (Gard ~.)

REZEMÁ,

reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva: a (se) sprijini, a (se) propti. ♢ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

REZEMÁ

vb. 1. v. susține. 2. a propti, a pune, a sprijini. (~ scarasuim.)

REZEMÁ

vb. v. baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini.

rezemá

vb., ind. prez. 1 sg. reázăm, 2 sg. rézemi, 3 sg. și pl. reázemă; conj. prez. 3 sg. și pl. rézeme; imper. 2 sg. reázemă

A REZEMÁ reázăm

tranz. (obiecte) A așeza astfel încât să se sprijine și să nu cadă; a sprijini; a propti. ~ de copac.~ pereții (sau peretele) a) a sta fără treabă; b) a nu lua parte la dans. /Orig. nec.

A SE REZEMÁ mă reázăm

intranz. 1) (urmat de un substantiv, nume de obiect concret, cu prepoziția de) A se folosi ca de un reazem; a se sprijini; a se propti. 2) fig. (urmat de un substantiv cu prepoziția de) A pune temei; a se întemeia; a se sprijini; a se baza; a se bizui. /Orig. nec.

rezemá (reázem, rezemát),

vb. – 1. A se sprijini, a fi susținut. – 2. A (se) asigura, a se propti, a se fixa. – 3. A se odihni, a sta comod. – 4. (Refl.) A se baza, a se bizui. – Var. răzema, răzima, rezăma și der. Gr. ῥιζόοµαι, perf. ἐῥῥίζωµαι „a se baza, a se propti, a se întări”, din ῥίζωµα „înrădăcinare”, cf. gr. ἰscurίζοµαι „a sprijini”. Se poate presupune un intermediar lat. vulg. *rhizomare. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. (Cihac, II, 310); din lat. rādῑca (Pușcariu, Conv. lit., 1904, 260; Philippide, II, 730; alb. rĕdzimprăpastieprovine mai curînd, ca și mr., din același ngr. ῥίζωµα „poală de munte”); din lat. rĕmĕdiumîntărire”, rĕmĕdiāre „a întări” (Scriban, Arhiva, 1925, 532; Giuglea, Dacor., II, 643-5; REW 7194). Der. reazem, s.n. (sprijin, susținere; proptea, toiag; bază); rezemătoare, s.f. (parapet, grilaj, pervaz); rezemătură, s.f. (înv., bază, fundament).
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.