, rechii, s.f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.
s. f. (sil. -chi-e), art. réchia (sil. -chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (sil. -chi-i-)
f. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina ramificată și cu frunze alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructul o capsulă, care crește în locuri relativ uscate. [G.-D. rechiei] /Orig. nec.
s.f. – Rezedă (Reseda lutea). Origine necunoscută. Cuvînt rar și îndoielnic, pe care Tiktin îl transcrie rehée.