reactanțe, s.f. 1. Mărime caracteristică circuitelor electrice care lucrează în flux de curent alternativ și care conțin ca elemente reactive bobine sau condensatoare. 2. Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactance, fr. réactance.
s. f. (sil. re-ac-), g.-d. art. reactánței; pl. reactánțe
f. fiz. 1) Rezistență pe care o opun curentului alternativ circuitele ce conțin bobine sau condensatoare. 2) Element (bobină, condensator) care creează o ase-menea rezistență într-un circuit electric. [Sil. re-ac-] /<engl. reactance
s.f. 1. Mărime de calcul, egală cu raportul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice alternative aplicate la bornele unui circuit electric fără rezistență electrică și valoarea efectivă a intensității curentului electric pe care îl stabilește în circuit. 2. Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă. [< fr. réactance, engl. reactance].
s. f. mărime caracteristică circuitelor electrice de curent alternativ care conține elemente reactive. (< engl. reactance, fr. réactance)