Definitia ragilei definitie DEX Online, dictionar roman

RAGILA-PĂMÂNTULUI

s. v. sparanghel.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ragilei

RÁGILĂ,

ragile, s.f. 1. Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului. ♦ Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge. [Var.: (reg.) rághilă s.f.] – Cf. germ. Raffel.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia ragilei

RÁGILĂ

s. (TEHN.) (reg.) raștilă. (Cu ~ se piaptănă fuiorul de in.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia ragilei

rágilă

s. f., g.-d. art. rágilei; pl. rágile

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia ragilei

RÁGIL//Ă ~e

f. 1) Unealtă constând dintr-o scândură mică, prevăzută cu dinți metalici lungi, prin care se trag materiale fibroase melițate (cânepa, inul etc.) pentru a fi cură-țate de puzderii sau de câlți. 2) Pieptene cu dinți metalici, folosit la pieptănatul animalelor. /cf. germ. Raffel

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia ragilei

rágilă (rágile),

s.f. – 1. Darac, pieptene pentru dărăcit cînepa. – 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gîtul cîinilor. – Var. raghilă, ravilă, cu der. Germ. dialectal raffel, germ. Riffel, prin intermediul sl., cf. ceh. rafala, pol. rafla (Cihac, II, 310; Tiktin). – Der. răgila, vb. (a dărăci cînepa sau inul); rahilă, s.f. (Munt., răzătoare).

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia ragilei

definiția ragilei definiție dex