definiția pribegi definiție dex

pribegi

găsește rime pentru pribegi
Cuvinte apropiate: pribegi, pribegie, pribegit, prilegi

PRIBEGÍ,

pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări, 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia pribegi

PRIBEGÍ

vb. 1. v. hoinări. 2. v. refugia. 3. v. exila. 4. v. emigra.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia pribegi

pribegí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pribegeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia pribegi

A PRIBEG//Í ~ésc

intranz. 1) A fi pribeag. 2) fig. A rătăci fără a avea un loc stabil; a umbla din loc în loc (ca un pribeag). /Din pribeag
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia pribegi

PRIBEÁG, -Ă,

pribegi, -ge, adj., s.m. și f. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia pribegi

PRIBEÁG

adj., s. 1. adj., s. hoinar. 2. adj. v. răzleț. 3. s. v. refugiat. 4. adj., s. v. exilat. 5. s., adj. v. emigrant. 6. adj., s. străin, (înv.) nemernic, venit, (slavonism înv.) proidit. (E ~ pe la noi.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia pribegi

PRIBEÁG

s. v. haiduc.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia pribegi

pribeág

adj. m., s. m., pl. pribégi; f. sg. pribeágă, pl. pribége
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia pribegi

PRIB//EÁG ~eagă

(~égi, ~ége) 1) și substantival (despre persoane) Care și-a părăsit locurile natale, rătăcind printre străini. 3) și substantival Care umblă mult și fără rost; vagabond; hoinar. 3) și fig. Care este singur; solitar. /<sl. prĕbĕgu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia pribegi

pribeág (pribeágă),

adj. – 1. Rătăcitor, hoinar. – 2. Dezrădăcinat, exilat. – Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, „fugar”. – Der. pribegi, vb. (a rătăci, a emigra); pribegie, s.f. (exil, părăsire voită a locului natal).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia pribegi
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi