Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția pregete definiție dex
pregete
găsește rime pentru
pregete
Cuvinte apropiate:
preget
,
pregeta
PRÉGET
s.n. (Pop.)
Lipsă
de
activitate
;
încetare
,
întrerupere
a unei
activități
;
răgaz
,
tihnă
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Fără
(de)
preget
=
a)
(care are
loc
)
fără
întrerupere
;
neîntrerupt
,
neobosit
;
b)
(care are
loc
)
neîntârziat
,
imediat
,
repede
. – Din
pregeta
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pregete
PRÉGET
s. v.
codeală
,
codire
,
ezitare
,
fluctuație
,
îndoială
,
nehotărâre
,
odihnă
,
pregetare
,
răgaz
,
repaus
,
șovăială
,
șovăire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pregete
préget
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pregete
PRÉGET ~e
n.
Lipsă
de
activitate
;
inactivitate
. ♢
Fără
de ~
a)
fără
întrerupere
;
continuu
; b)
fără
șovăire
;
fără
ezitare
. /v.
a
pregeta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pregete
PREGETÁ,
préget
,
vb. I. Intranz. (Pop.) A
sta
pe
gânduri
înainte
de a
face
ceva; a
șovăi
, a
ezita
, a se
codi
;
p. ext.
a
întârzia
, a
zăbovi
, a se
lenevi
, a
sta
inactiv
. –
Probabil
lat.
*prigitare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia pregete
PREGETÁ
vb. v.
ezita
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pregete
PREGETÁ
vb. v.
cruța
,
întârzia
,
precupeți
,
zăbovi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia pregete
pregetá
vb., ind. prez. 1 sg.
préget
, 3 sg. și pl.
prégetă
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
prégete
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia pregete
A PREGETÁ préget
intranz.
A nu se
putea
hotărî
; a
sta
în
cumpănă
; a
șovăi
; a
ezita
. /< lat.
prigitare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia pregete
pregetá (pregetát, pregetát),
vb. –
1.
A se
îndoi
, a
ezita
, a
pierde
timpul
, a
șovăi
. –
2.
A întîrzia. Lat.
pῑgritāri,
prin
intermediul
unei
forme
cu
metateză
, *
prigitare
(
Candrea
-
Dens
., 1440;
Candrea
,
Rom
.,
XXXVI, 325; REW 6492). Der. din lat. *
prae-ăgῑtāre
(Scriban) este mai
puțin
probabilă
. – Der.
preget
, s.n. (
îndoială
,
șovăire
;
lene
);
pregetător
,
adj. (
încet
, întîrziat,
leneș
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia pregete
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK