prefixări, s.f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. – V. prefixa.
s. f., g.-d. art. prefixării; pl. prefixări
s.f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. [< prefixa].
prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer.
vb., ind. prez. 1 sg. prefixéz, 3 sg. și pl. prefixeáză