preducele, s.f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf.
s. 1. (TEHN.) potricală, (reg.) patron. (Cu ~ ua se fac găuri la urechile oilor.) 2. po-tricală, (reg.) pușcătură. (Semnul de la urechile oilor numit ~.)
s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle
f. reg. Instrument de metal, ascuțit la vârf, cu care se fac găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn); potricală. /cf. bulg. prĕdupțja