s.n. Înclinare (exagerată) spre activitatea practică. ♦ Simț, spirit practic. – Practică + suf. -ism.
n. 1) Tendință caracterizată prin preocupare excluzivă de problemele practice. 2) Spirit practic. /<germ. Praktizismus
s.n. Predilecție spre activitatea practică, neglijând teoria și principiile; lipsă de principialitate. [< germ. Praktizismus].
s. n. predilecție spre activitatea practică. ♢ simț, spirit practic. (< rus. prakticizm, germ. Praktizismus)