Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția poprit definiție dex
poprit
găsește rime pentru
poprit
Cuvinte apropiate:
oprit
,
popărit
,
popit
,
popri
,
poprit
,
porit
POPRÍT, -Ă,
popriți
, -te,
adj.
1.
(
Jur
.;
despre
bunuri
,
bani
) Pe care s-a
aplicat
o
poprire
.
2.
(Înv.)
Interzis
,
oprit
. ♦ (
Despre
oameni
)
Reținut
,
arestat
. – V.
popri
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia poprit
POPRÍT
adj. v.
arestat
,
deținut
,
interzis
,
închis
,
întemnițat
,
oprit
,
reținut
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia poprit
poprít
adj. m., pl.
popríți
;
f. sg.
poprítă
, pl.
popríte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia poprit
POPRÍ,
popresc
,
vb.
IV
. Tranz.
1.
(Pop.) A
împiedica
, a
interzice
, a
opri
.
2.
(Pop.) A
reține
cu
forța
(în
timpul
unei
cercetări
penale
); a
aresta
.
3.
(
Jur
.) A
face
o
poprire
. – Din sl.
poprĕti.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia poprit
POPRÍ
vb. v.
aresta
,
deține
,
interzice
,
împiedica
,
închide
,
întemnița
,
opri
,
prohibi
,
propti
,
reține
,
rezema
,
sechestra
,
sprijini
,
sta
,
susține
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia poprit
poprí
vb. (
sil
.
-pri
), ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
poprésc
, imperf. 3 sg.
popreá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
popreáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia poprit
A POPR//Í ~ésc
tranz. pop.
1)
v.
A
OPRI
. 2)
reg
.
(
pereți
,
maluri
etc.
) A
sprijini
cu o
proptea
; a
propti
. 3) (
bunuri
materiale
) A
supune
unui
sechestru
; a
sechestra
. 4)
pop (
persoane
)
A
reține
prin
arest
; a
aresta
. /<sl.
poprĕti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia poprit
poprí (poprésc, poprít),
vb. –
1.
A
reține
, a
opri
. –
2.
A
interzice
. –
3.
A
confisca
, a
sechestra
. –
4.
(Mold.) A
sprijini
, a
propti
, a
rezema
. – Var.
propri.
Sl.
poprĕti
(Cihac, II, 229), cf.
opri
.
– Der.
popreală
(var.
prop(r)eală
), s.f. (
oprire
;
detenție
,
arest
;
prohibiție
);
popritoare
(var.
propritoare
), s.f. (pană,
piedică
;
proptea
,
reazem
);
popriște
(var.
păpriște
), s.f. (
stadiu
,
măsură
de
distanță
), din sl.
poprište
„
drum
”,
sec
. XVII, înv.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia poprit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK