s. v. fărâmă, fir, pic, picătură, pișcătură, strop.
s.n. Diminutiv al lui pic1; picușor, picuș, picuț. – Pic1 + suf. -uleț.
s. picușor, (pop.) picuș, picuț, (reg.) picuruț.
s. n.
n. (diminutiv de la pic): Nici un ~ deloc. /pic + suf. ~uleț