[PÉIS-MÉICĂR] I. s. m. 1. regiune a inimii unde ia naștere excitația motrice. 2. element funcțional capabil să imprime bioritmul său unui ansamblu de elemente oscilante. 3. (p. ext.) reacție biochimică dintr-un lanț enzimatic care își impune ritmul întregului lanț. II. s. n. aparat electric pentru a stimula ritmul cardiac anormal; stimulator cardiac. o ~ cerebral = implantare de electrozi pe suprafața creierului, pentru autostimularea electrică. (< engl., fr. pacemaker)
s.n. (Pr: péis-méicăr) Stimulator cardiac. – Cuv. engl.