Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția osandire definiție dex
osandire
găsește rime pentru
osandire
Cuvinte apropiate:
osândire
OSÂNDÍ,
osândesc
,
vb.
IV
. Tranz. (Pop.)
1.
A
condamna
, a
pedepsi
(printr-o
sentință
judecătorească
); a
pronunța
o
sentință
de
condamnare
(
împotriva
cuiva). ♦ P. ext. A
dezaproba
, a
înfiera
, a
critica
, a
judeca
.
2.
A
sili
, a
obliga
; a
forța
, a
constrânge
. – Din sl.
osonditi.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia osandire
OSÂNDÍ
vb. v.
condamna
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia osandire
OSÂNDÍ
vb. v.
blama
,
condamna
,
constrânge
,
dezaproba
,
forța
,
înfiera
,
obliga
,
proscrie
,
reproba
,
respinge
,
sili
,
stigmatiza
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia osandire
osândí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
osândésc
,
imperf. 3 sg.
osândeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
osândeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia osandire
A OSÂND//Í ~ésc
tranz
.
pop.
1) (
persoane
vinovate
) A
pedepsi
printr-o
hotărâre
judecătorească
; a
supune
unei
osânde
; a
condamna
. 2)
(
fapte
,
spuse
reprobabile
)
A
condamna
în
mod
public
; a
stigmatiza
; a
blama
; a
înfiera
. 3)
(
persoane
)
A
face
să se
osândească
. /<sl.
osonditi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia osandire
A SE OSÂND//Í mă ~ésc
intranz. pop
. A
îndeplini
o
muncă
istovitoare
. /<sl.
osonditi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia osandire
OSÂNDÍRE,
osândiri
,
s.f. (Pop.)
Acțiunea
de a
osândi
și
rezultatul
ei;
condamnare
. ♦ (Înv.)
Necaz
,
suferință
. ♢
Loc
. adj.
În osândire
=
asuprit
,
urgisit
;
chinuit
. – V.
osândi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia osandire
OSÂNDÍRE
s. v.
condamnare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia osandire
OSÂNDÍRE
s. v.
blam
,
blamare
,
condamnare
,
dezaprobare
,
înfierare
,
neaprobare
,
reprobare
,
respingere
,
stigmatizare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia osandire
osândíre
s. f., g.-d.
art
.
osândírii
;
pl.
osândíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia osandire
osîndí (osândésc, osândít),
vb. – A
condamna
, a
pedepsi
. Sl.
osęditi, osęždą
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
59; Cihac, II, 231; Byhan 231). – Der.
osîndă,
s.f. (
pedeapsă
,
condamnare
);
osîndit,
s.m. (
condamnat
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia osandire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK