, oraculari, -e, adj. (Rar) care aparține oracolului, privitor la oracol. – Oracul + suf. -ar.
adj. m., pl. oraculári; f. sg. oraculáră, pl. oraculáre
Care ține de oracol; propriu oracolului. Ton ~. /oracul + suf. ~ar
adj. (Rar) Referitor la oracol, de oracol. [Cf. it. oracolare].
adj. de oracol. (< fr. oraculaire)