adj. v. PĂMÂNT (5). Teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie. ♢ Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție: p. ext. obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni. [DEX '98]