s.f. Stare patologică în care bolnavul se teme de singurătate. – Din fr. monophobie.
s. f., art. monofobía, g.-d. monofobíi, art. monofobíei
f. Stare patologică în care bolnavul se teme de singurătate. /<fr. monophobie
s.f. Teamă patologică de singurătate. [Gen. -iei. / < fr. monophobie, cf. gr. monos – unic, phobos – frică].
s. f. teamă patologică de singurătate. (< fr. monophobie)