definiția mirul definiție dex

mirul

găsește rime pentru mirul
Cuvinte apropiate: miaul, mirel, mirui, mirui

MIR1

s.n. (În loc. adj.) De mir = care nu aparține clerului; mirean. – Din sl. mirŭ „lume”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mirul

MIR2

, miruri, s.n. Untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină. ♢ Expr. A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din sl. miro.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mirul

MIR

s. v. miruire.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mirul

mir

(lume) s. n .
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mirul

mir

(untdelemn sfințit) s. n., pl. míruri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mirul

MIR1 ~uri

n. Untdelemn sfințit și aromat folosit de către slujitorii bisericii pentru anumite ritualuri. ♢ A lovi (sau a trăsni) pe cineva la ~ a lovi pe cineva (mortal) drept în mijlocul frunții. /<sl. miro
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mirul

MIR2

n. : De ~ care nu face parte din tagma clericală. /<sl. miru
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mirul

mir

s.n. – Lume, societate (în opoziție cu viața monahală). Sl. mirŭ (Cihac, II, 197; Tiktin; Conev 86). – Der. mirean, adj. (lumesc, de societate; s.m., laic), din sl. mirĕninŭ; mirenesc, adj. (de lume); mirenie, s.f. (lume, statut de laic).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia mirul

mir (míruri),

s.n. – 1. Balsam de uns. – 2. Untdelemn sfințit. – 3. Frunte. – Mr. mir. Ngr. μύρον (Roesler 572; Munrnu 37), în parte prin intermediul sl. miro, cf. bg., rus. miro. – Der. mirui, vb. (a unge cu mir), din sl. mirovati ‹ ngr. μυρώνω; mirodenie, s.f. (înv., aromă), din ngr. μυροδία „parfum”, sl. (bg.) mirodija; mirodenie, s.f. (aromă; vioară-de-noapte, nopticioasă, Hesperis tristis), din cuvîntul anterior; mironosiță, s.f. (femeie care a uns cu smirnă corpul lui Iisus; fandosită, ipocrită), din sl. mironosica. Cf. mireasmă, miros, mire.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia mirul
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar