megiáș (-și),
adj. –
1. Vecin,
alăturat. –
2. (S.m.)
Proprietar,
vecin. – Var. (Mold.)
megieș. Sb., cr., slov.
medjaš, din sl.
meždŭ „
între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în
parte prin
intermediul mag.
megyés (Rosetti,
BL, IX, 80), cf. bg.
meždá „
frontieră”. – Der.
megieșesc, adj. (de
vecin, de
proprietar);
megieși, vb. refl. (a se
învecina);
megieșie, s.f. (Mold.,
vecinătate). – Cf.
meje.