definiția mandatare definiție dex

mandatare

găsește rime pentru mandatare
Cuvinte apropiate: mandatar, mandatară, mandatare

mandatáre

s. f., g.-d. art. mandatării; pl. mandatări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mandatare

MANDATÁRE

s.f. Acțiunea de a mandata și rezultatul ei; împuternicire. [< mandata].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia mandatare

MANDATÁ,

mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mandatare

MANDATÁ

vb. v. ordonanța.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mandatare

mandatá

vb., ind. prez. 1 sg. mandatéz, 3 sg. și pl. mandateáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mandatare

MANDATÁ

vb. I. tr. A dispune, a ordonanța plătirea unei sume. ♦ A încredința cuiva un mandat; a împuternici. [< fr. mandater].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia mandatare

MANDATÁ

vb. tr. 1. a ordonanța plătirea unei sume. 2. a încredința cuiva un mandat (1). (< fr. mandater)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia mandatare

MANDATÁR, -Ă,

mandatari, -e, s.m. și f. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat (1), care a primit o împuternicire; procurator. – Din fr. mandataire. Cf. germ. Mandatar.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mandatare

MANDATÁR

s. 1. v. reprezentant. 2. v. procurist.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mandatare

mandatár

s. m., pl. mandatári
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mandatare

MANDATÁR ~i

m. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat. /<fr. mandataire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mandatare

MANDATÁR, -Ă

adj., s.m. și f. (Cel) căruia i s-a dat o împuternicire, un mandat (1); împuternicit. [< fr. mandataire, cf. lat. mandatarius, germ. Mandatar].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia mandatare

MANDATÁR, -Ă

s. m. f. 1. cel căruia i s-a dat un mandat (1); împuternicit. 2. persoană căreia i s-a încredințat administrarea unei unități comerciale. (< fr. mandataire, germ. Mandatar)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia mandatare

mandatáră

s. f., g.-d. art. mandatárei; pl. mandatáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mandatare
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi