definiția leafa definiție dex

leafa

găsește rime pentru leafa
Cuvinte apropiate: ceafă, leacă, leafă (găvan - pl. lefi), leafă (retribuție), leafă (găvan - pl. lefe), leahă, leamă, leană, leasă, lerfă

de la leafa la omega

expr. (glum.) de la alfa la omega, de la A la Z.

LEÁFĂ2,

lefuri, s.f. 1. Salariu. Soldă pe care o primesc soldații mercenari. ♢ Expr. În leafă = ca mercenar. [Pl. și: lefi] – Din tc. ulûfe. Cf. scr. (u)lefa, bg. lefe.

LEÁFĂ1,

lefi, s.f. (Pop.) 1. Partea scobită a unei linguri; găvan. 2. Tăișul, lama sapei, a bărzii, a toporului. – Din săs. le(i)fel (= germ. Löffel) „lingură” (influențat de leafă2).

LEÁFĂ2,

lefuri, s.f. 1. Salariu. Soldă pe care o primesc soldații mercenari. ♢ Expr. În leafă = ca mercenar. [Pl. și: lefi] – Din tc. ulûfe. Cf. scr. (u)lefa, bg. lefe.

LEÁFĂ1,

lefi, s.f. (Pop.) 1. Partea scobită a unei linguri; găvan. 2. Tăișul, lama sapei, a bărzii, a toporului. – Din săs. le(i)fel (= germ. Löffel) „lingură” (influențat de leafă2).

LEÁFĂ

s. 1. v. salariu. 2. v. soldă.

LEÁFĂ

s. 1. v. salariu. 2. v. soldă.

LEÁFĂ

s. v. adâncitură, ascuțiș, lamă, limbă, scobitură, tăiș.

LEÁFĂ

s. v. adâncitură, ascuțiș, lamă, limbă, scobitură, tăiș.

leáfă

(găvan) s. f., g.-d. art. léfii; pl. léfi

leáfă

(retribuție) s. f., g.-d. art. léfii; pl. léfuri

leáfă

(găvan) s. f., g.-d. art. léfii; pl. léfi

LEÁFĂ2 lefi

f. rar1) Lopată mică pentru tăpșit mămăliga după mestecare. 2) Partea scobită a unei linguri; găvan. 3) Tăișul securii, toporului, sapei etc. [G.-D. lefii] /<săș. le[i]fel

LEÁFĂ1 léfuri

f. Plată în bani acordată unui angajat pentru munca prestată; remunerație; salariu; retribuție. [G.-D. lefii] /<turc. ulufe

LEÁFĂ2 lefi

f. rar1) Lopată mică pentru tăpșit mămăliga după mestecare. 2) Partea scobită a unei linguri; găvan. 3) Tăișul securii, toporului, sapei etc. [G.-D. lefii] /<săș. le[i]fel

leáfă

, léfe, s.f. (reg.) 1. partea scobită a lingurii, găvan. 2. scândurică, băț. 3. lopățică.

leáfă

, léfe, s.f. (reg.) 1. partea scobită a lingurii, găvan. 2. scândurică, băț. 3. lopățică.

leáfă (léfi),

s.f. – 1. Soldă, remunerație a soldaților plătiți. – 2. Salariu. – Var. (înv.) lefea, (pl.) lefuri. Tc. ülefe, ölefe (Șeineanu, II, 233; Cihac, II, 539; Berneker 683), cf. ngr. λουψές, bg. lefe, alb. ljufé, sb., rut. lefa, pol. lafa. Sec. VII. – Der. lefegiu, s.m. (înv., mercenar, soldat de origine străină; salariat), din tc. lefeci; lefar, s.m. (Bucov., funcționar, subaltern); lefaș, s.m. (salariat).

leáfă (léfe),

s.f. – 1. Partea scobită a unei linguri, găvan. – 2. Polonic de lemn, lingură de lemn. – 3. Mai de lemn, paletă, rachetă. – 4. Lamă, tăișul unor instrumente. – 5. Capătul daracului. – Var. (Bucov.) leașcă. Germ. Löffellingură”, prin intermediul săs. leifel (Lacea, Dacor., IV, 779; DAR).
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar