inversări, s.f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune. – V. inversa.
s. intervertire, inversiune, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunț.)
s. f., g.-d. art. inversării; pl. inversări
s.f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie. [< inversa].
inversez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea inițială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna. – Din fr. inverser.
vb. a interverti, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)
vb., ind. prez. 1 sg. inverséz, 3 sg. și pl. inverseáză
tranz. 1) (poziția, ordinea obiectelor etc.) A schimba invers. 2) A prezenta invers. ~ lucrurile. /<fr. inverser, lat. inversare
vb. I. tr. A răsturna o situație, o ordine (firească); a face ceva invers. ♦ A schimba sensul unui curent electric. [< fr. inverser].