definiția intrunire definiție dex

întrunesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. – Din întruna.

vb. 1. v. aduna. 2. v. convoca. 3. v. în-suma.

vb. v. obține.

≠ a se răzleți

vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrunésc, imperf. 3 sg. întruneá; conj. prez. 3 sg. și pl. întruneáscă

tranz. 1) A face să se întrunească. 2) (elemente de același tip) A include în sine; a cuprinde; a îngloba; a însuma; a conține; a comporta. /Din întruna

pers. 3 se ~ésc intranz. A se aduna laolaltă. /Din întruna

întruniri, s.f. Acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei; reuniune, adunare (de oameni). – V. întruni.

s. 1. v. convocare. 2. adunare, reuniune, (înv. și pop.) strânsură, (înv.) sobor, ședere. (A avut loc o mare ~.) 3. reuniune, șezătoare. (~ literară.)

s. f., g.-d. art. întrunírii; pl. întruníri

f. 1) v. A ÎNTRUNI și A SE ÎNTRUNI. 2) Reunire a unui grup de persoane pentru a discuta și a hotărî ceva; adunare. /v. a întruni