incrementuri, s.n. (Rar) Creștere, adaos, spor. [Pl. și: incremente] – Din lat. incrementum.
incrementuri, s.n. (Rar) Creștere, adaos, spor. [Pl. și: incremente] – Din lat. incrementum.
s. n., pl. increménturi
s. n., pl. increménturi
n. rar Adaos (la ceva) în vederea completării; spor. /<lat. incrementum
n. rar Adaos (la ceva) în vederea completării; spor. /<lat. incrementum
s.n. (Liv.) 1. Creștere, adaos, spor. 2. Orice material introdus în corpul animal și utilizat în organism. 3. (Fiz.) Contribuția particularităților structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară. [Pl. -turi, -te. / < fr. incrément, lat. incrementum].
s.n. (Liv.) 1. Creștere, adaos, spor. 2. Orice material introdus în corpul animal și utilizat în organism. 3. (Fiz.) Contribuția particularităților structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară. [Pl. -turi, -te. / < fr. incrément, lat. incrementum].
s. n. 1. (mat.) creștere, adaos arbitrar. ♢ (inform.) cantitate elementară la care este adăugată o mărime într-un proces de calcul. ♢ (în gram. transformațională) element care adaugă ceva unui lucru la structura căruia se aplică. 2. orice material introdus în corpul animal și utilizat în organism. 3. (fiz.) contribuția particularităților structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară. (< fr. incrément, lat. incrementum)
s. n. 1. (mat.) creștere, adaos arbitrar. ♢ (inform.) cantitate elementară la care este adăugată o mărime într-un proces de calcul. ♢ (în gram. transformațională) element care adaugă ceva unui lucru la structura căruia se aplică. 2. orice material introdus în corpul animal și utilizat în organism. 3. (fiz.) contribuția particularităților structurale, interatomice la valoarea unei mărimi fizice care caracterizează o anumită structură moleculară. (< fr. incrément, lat. incrementum)