incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.
vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.
tranz. 1) A face să se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta într-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare
intranz. 1) (despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. 2) fig. A-și găsi expresie materială; a căpăta forma concretă; a se întrupa; a se întruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare
vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne].
vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ♢ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a crește în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
incarnați, -te, adj. 1. Care a luat formă materială, reală; întrupat. 2. (În sintagma) Unghie încarnată = unghie care crește în carne; onixiris. [Var.: încarnát, -ă adj.] – V. incarna.
1) v. A INCARNA și A SE INCARNA. 2) Care manifestă dârzenie sporită (în acțiuni); cu exces de pasiune (pentru ceva); înverșunat. 3) (despre unghii) Care a pătruns în carne. /v. a (se) incarna