greblaturi, s.n. Greblare. – V. grebla.
greblaturi, s.n. Greblare. – V. grebla.
s. greblare. (~ul pietrișului din grădină.)
s. greblare. (~ul pietrișului din grădină.)
s. n. (sil. -blat), pl. grebláturi
s. n. (sil. -blat), pl. grebláturi
greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă.