s.f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta.
s. f., g.-d. art. exceptării
exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.
vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)
vb., ind. prez. 1 sg. exceptéz, 3 sg. și pl. excepteáză
tranz. A lăsa la o parte; a da afară; a lipsi de atenție; a înlătura. /<fr. excepter, lat. exceptare
vb. I. tr. A lăsa deoparte, a nu socoti, a exclude. [Var. escepta vb. I. < fr. excepter, cf. lat. exceptare – a lua din...].