definiția dominante definiție dex

dominante

găsește rime pentru dominante
Cuvinte apropiate: dominant, dominantă

DOMINÁNT, -Ă,

dominanți, -te, adj., s.f. 1. Adj. Care domină. ♦ (Despre însușiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S.f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. S.f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major și a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dominante

DOMINÁNT, -Ă,

dominanți, -te, adj., s.f. 1. Adj. Care domină. ♦ (Despre însușiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S.f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. S.f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major și a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dominante

DOMINÁNT

adj. 1. v. stăpânitor. 2. v. predominant. 3. v. caracteristic.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dominante

DOMINÁNT

adj. 1. v. stăpânitor. 2. v. predominant. 3. v. caracteristic.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dominante

dominánt

adj. m., pl. dominánți; f. sg. dominántă, pl. dominánte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dominante

dominánt

adj. m., pl. dominánți; f. sg. dominántă, pl. dominánte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dominante

DOMINÁN//T ~tă (~ți, ~te)

Care domină ceva sau pe cineva. /<fr. dominant
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dominante

DOMINÁN//T ~tă (~ți, ~te)

Care domină ceva sau pe cineva. /<fr. dominant
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dominante

DOMINÁNT, -Ă

adj. Care domină; preponderent. ♦ Specific, caracteristic. [Cf. fr. dominant].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia dominante

DOMINÁNT, -Ă

adj. Care domină; preponderent. ♦ Specific, caracteristic. [Cf. fr. dominant].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia dominante

DOMINÁNT, -Ă

I. adj. care domină; preponderent. ♢ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ♢ nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia dominante

DOMINÁNT//Ă ~e

f. 1) Parte care domină; element caracteristic. 2) muz. Sunet care domină în modul major sau în cel minor; treapta a cincea a gamei diatonice. 3) Acord major plasat pe treapta a cincea a gamei diatonice. /<fr. dominant
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dominante

DOMINÁNTĂ

s.f. 1. (Muz.) Treapta a cincea a oricărei game diatonice. 2. Parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ♦ Nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 3. Focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (Genet.) Capacitate a unei gene de a se manifesta. [< it. dominante].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia dominante

DOMINÁNȚĂ,

dominanțe, s.f. Însușirea de a fi dominant; preponderență. – Din fr. dominance.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dominante

dominánță

s. f., pl. dominánțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dominante

DOMINÁNȚĂ

s.f. Caracterul a ceea ce este dominant; preponderență. ♦ (Biol.) Stare prezentată de un caracter sau de o genă dominantă. [< fr. dominance].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia dominante

DOMINÁNȚĂ

s. f. 1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderență. 2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic. (< fr. dominance)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia dominante
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar