, divíd, vb. III. Tranz. și refl. (Numai la prez.) A (se) împărți, a (se) diviza. – Din lat. dividere.
pers. 3 se divíde intranz. (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se diviza. /<lat. dividere
vb. – A împărți, a diviza. Lat. dividere (sec. XIX). Mai puțin folosit decît dubletul diviza, vb., din fr. diviser. – Der. dividend, s.n., din fr. dividende, germ. Dividenden; indivis, adj.; divizibil, adj.; indivizibil, adj.; divizibilitate, s.f.; divizi(un)e, s.f.; divizionar, adj.; divizor, s.n.; subdivizi(un)e, s.f., din fr.
, divizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦ Tranz. (Spec.) A efectua o împărțire aritmetică. ♦ Tranz. (Spec.) A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.
vb. 1. v. împărți. 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. v. fi-siona.
tranz. 1) A face să se divizeze. 2) mat. A supune operației aritmetice prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul; a împărți. 3) (instrumente de măsură) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser
pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A înceta de a se mai înțelege. /<fr. diviser
vb. I. 1. tr. A împărți, a divide. ♦ (Mat.) A face o împărțire; a împărți. 2. tr., refl. A (se) despărți în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr. diviser].