s. m., pl. divinatóri
s. m. f. cel care are facultatea de a divina. (< fr. divinateur, lat. divinator)
divinatorii, adj. (Livr.) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. – Din fr. divinatoire.
adj. m. [-riu pron. riu], f. divinatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. divinatórii
adj. (Liv.) Referitor la divinație, care ajută la ghicit. [Pron. -riu. / < fr. divinatoire].